Doua Poezii

Dorinta Olimpiana

Aş vrea să fiu zeiţă nesătulă,
Stăpână a întregului Olimp,
Iar tu să-mi fii o floare... O primulă,
Mereu în mâna-mi să te plimb...
Să-ţi sorb nectarul gurii tale,
Şi să-ţi miros aroma dulce,
Iar tu, să-mi mângâi pielea, floare,
Când zeii pleacă să se culce.

Dor Albastru

Mi-e dor de ochii tăi albaştri,
De zâmbetul amăgitor, şăgalnic,
De vocea-ţi dulce şi de aştrii
Ce ne-au vegheat, nostalgici,
Atunci, nu prea demult, în noapte,
Când printre valuri de şampanii
Şi muzici diafane, eu auzeam doar şoapte
De-amor nebun ce trebuiau să-nvingă anii...
Mi-e dor de fiinţa ta întreagă,
De gura-ţi moale, de nectar,
De vocea-ţi răguşită, ce mă roagă
Să te sărut cu foc, cu dor şi cu amar...
Mi-e dor de tine şi-acum îmi pare
Că secole au trecut de atunci
Şi timpu-mi trece greu şi doare
Oare o să mai revii dintre năluci?

Mina Alina Burtea

1 comment:

jorj said...

frumoase poeziile astea si incarcate de emotie pentru ca acest sentiment minunat care se numeste dragoste il regasim in sufletele noastre, a tuturor =)) :P